Ziua inmormantarii

Obiceiurile principale de inmormantare se desfasoara chiar in ziua inmormantarii propriu-zise, cand mortul este condus pe ultimul drum de intreaga comunitate. Ziua inmormantarii corespunde, in mod normal, cu cea de-a treia zi de repausare.

Traditii in ziua inmormantarii - ultimul drum al mortului

In cea de-a treia zi, inca de dimineata se strangea alai la casa celui mort, pregatindu-se pentru ultimul drum. Oamenii mai treceau inca o data pe la mort, sarutandu-i mana si icoana de pe piept si spunand Dumnezeu sa-l ierte si sa-i faca parte in imparatia cerului. Bocitoarele isi spuneau cantecele funebre. Toti asteptau venirea preotului. Erau aduse in curte crucile, prapurile, sfesnicele si steagurile pentru procesiunea spre mormant.

Obiceiurile funerare din acesta zi sunt foarte diferite de la o zona la alta. In unele parti, sicriul mortului se poarta pe maini pana la cimitir, in altele intr-un car cu boi sau pe sanie. In unele sate din Moldova, mortul era dus pe sanie, fie iarna, fie vara pentru a-i fi calea usoara si pentru a nu-l zdruncina. La sanie se puneau doi sau patru boi negri. Daca murea barbatul din familie, boii se puneau la sanie cu jugul invers, aratand faptul ca toate vor merge prost de acum incolo. Boii purtau in coarne colaci si stergare.

Traditii funerare pentru cei necasatoriti

In traditia populara, omul nu putea pleca din acesta lume fara sa fi trecut prin unul dintre cele mai importante momente ale vietii: casatoria. In cele mai multe sate din Bucovina, daca murea o fata mare sau un fecior holtei, ritualul inmormantarii era imbogatit astfel incat cel mort sa fie "casatorit" in timpul inmormantarii. Pe langa cei ce duceau sicriul sunt puse domnidoarele si cavalerii de onoare, adica druscele si vatajeii. Moartea este considerata o nunta.

Druscele si vatajeii au imbracaminte distincta de ceilalti oamenii, sunt imbracati in alb, fetele au parul despletit si bocesc tot drumul. In unele zone, baietii stau in fruntea procesiunii si cinstesc oamenii cu rachiu, la fel ca la nunta.

Momente premergatoare slujbei inmormantarii

• Panihida. In momentul venirii preotului, se citesc rugaciuni si se canta tropare din canonul inmormantarii. Momentul poarta numele de panihida. Dupa aceea, se canta Vesnica pomenire, iar mortul este stropit cu apa sfintita. In unele locuri din tara, dupa aceste rugaciuni se inchide sicriul, nu inainte de a-i dezlega toate legaturile si nodurile pentru ca barbatul sau femeia lui sa se poata recasatori, sa nu fie casatoria legata.
• Lovirea sicriului de prag. Atunci cand sicriul trece pragul tindei, exista obiceiul de a-l lovi de trei ori. Datina spune ca cel mort multumeste casei in care a locuit si isi ia ramas-bun de la toti cei ce s-au adunat ca sa il conduca.
• Inchiderea usilor. Dupa ce a iesit cel mort din casa, toate usile sunt inchise in urma lui, iar oamenii trebuie sa se uite pe fereastra pentru ca moartea sa nu se intoarca in acea casa. In unele regiuni, cei apropiati trebuie sa se uite pe geamul casei dupa cel mort ca sa il poata uita usor. Mai exista si alte obiceiuri: spargerea unui blid de usa casei, rasturnarea scaunelor din casa (pentru ca moartea sa nu se aseze acolo), aruncarea luminii de la capataiul mortului.
• Cortegiul funerar. Dupa ce din casa au fost scoase pomenile, coliva si bradul, preotul incepe ectenia mortilor si citirea Evangheliei. Exista obiceiul ca in acest moment sa se dea de pomana diverse obiecte si chiar vite. Apoi, intreg cortegiul se pune in miscare, cele aduse de la biserica o iau inaintea sicriului impreuna cu preotul si dascalul, iar in spate rudele apropiate, bocitoarele, amicii, cunoscutii si ceilalti oameni.
• Obiceiuri dupa scoaterea mortului din casa. Pana ca mortul sa fie scos din casa, nu se matura si nu se face curatenie, iar daca se matura, gunoiul nu se scoate afara. Oamenii puneau o femeie straina sa mature si sa faca curat prin casa dupa plecarea cortegiului.