Pomana de după înmormântare (parastasul de 3 zile)
În cultul creștin-ortodox, a da de pomană pentru sufletul celui adormit sau pentru sănătatea cunoscuților este un act foarte important și extrem de prezent. După moartea unei persoane, de-a lungul timpului au loc mai multe pomeni și parastase, care se fac atât în zilele de pomenire generală a morților, cât și la anumite intervale de timp de la deces.
Prima pomană care se face după moarte este chiar cea din ziua înmormântării. Această pomană care se face la întoarcerea de la înmormântare mai este cunoscută și sub numele de "masă de pomenire", "praznic", "comând" sau "comândare". Ea corespunde cu pomenirea la 3 zile și deci cu primul dintre parastasele obligatorii după deces.
Parastasul de 3 zile - semnificație
Parastasul de 3 zile stă sub semnul Sfintei Treimi. Iisus Hristos a înviat din morți în cea de-a treia zi, iar rugăciunile vizează mântuirea sufletului celui răposat, care în această zi părăsește pământul și se înalță la ceruri pentru a I se închina lui Dumnezeu.
Conform tradiției populare, în cea de-a treia zi de la moarte sufletul străbate vămile văzduhului.
Cum se face pomana după înmormântare?
După drumul spre cimitir și îngroparea celui mort, oamenii se întorc la casa acestuia, unde rudele organizează o masă funerară în amintirea celui răposat. În zilele noastre se răspândește din ce în ce mai mult practica organizării pomenii de după înmormântare la un restaurant.
În mod tradițional însă, praznicul se organizează la casa răposatului. La pomană participă toți cei care au luat parte la înmormântare, precum și preotul. Acesta spune o rugăciune pentru odihna sufletului celui mort, face câte o cruce către fiecare perete al casei și spune "Dumnezeu să-l/ să o odihnească", iar toată lumea repetă aceste cuvinte.
Ce se dă de pomană la înmormântare?
În vechime și chiar și astăzi, în lumea rurală, imediat ce mortul era scos din casă, femeile care rămâneau să se îngrijească de masă începeau pregătirile. Măturau cu atenție locuința, aduceau mese și le uneau în camerele pentru pomană sau afară, în cazul în care vremea o permitea.
Cândva, pomana de înmormântare era de un fast măreț. Se sacrificau multe animale și se chemau toți oamenii din sat pentru a mânca "de sufletul celui adormit". Sacrificarea animalelor nu se făcea la întâmplare, ci era binecuvântată de preot. Se citeau rugăciuni cu o seară înainte, iar capetele și pielea oilor și berbecilor tăiați erau date preotului. De aici a rămas și expresia "a da pielea popii", al cărei înțeles este de "a muri". Carnea era folosită pentru pregătirea mâncărurilor.
La praznic, se pun în mijlocul mesei se pun mâncărurile principale (din care nu lipsesc sarmalele), dar și colaci cu lumânări din ceară. Înainte de masă, toți participanții gustă din coliva tradițională, sfințită de către preot și se mai obișnuiește încă să se verse pe pământ câte un pic de vin din paharul primit, spunându-se "Fie-i țărâna ușoară!".
Se obișnuia și se obișnuiește și în prezent ca la pomana de după înmormântare să se pregătească felurile preferate ale celui decedat. Se crede astfel că cel mort se va putea bucura de mâncare pe lumea cealaltă. Totuși biserica recomandă ca mâncarea pregătită pentru pomana de după înmormântare să fie de post, atunci când în perioada respectivă se ține post.
Câte pachete se dau de pomană la înmormântare?
Pentru înmormântare se pregătesc și pachete cu mâncare care se dau de pomană – la biserică, cimitir și celor prezenți la praznic.
Nu există un număr fix de pachete de pomană pentru înmormântare. Acesta depinde de voința și de posibilitățile familiei decedatului.
Pachetele de pomană pentru înmormântare conțin o lumânare, colivă, colaci sau capete, dar și veselă sau alte produse alimentare.
Obiceiuri la pomana de după înmormântare
- După ce fiecare om se așază la masă, preotul tămâiază toată casa, face ectenia morților și îi pomenește și pe ceilalți morți din neam, nu doar pe cel decedat de curând.
- La pomana de înmormântare iau parte de obicei cei bătrâni sau însurați și copiii – mai puțin tinerii.
- Există locuri în care obiceiul bradului funerar are loc abia acum și nu înaintea îngropării.
- Unul dintre obiceiurile populare (dar fără legătură cu creștinismul) este ca la înmormântare să dea o găină de pomană groparului, peste mormânt.
