Zilele de pomenire generală a morților

Parastasele sunt slujbe speciale, care cuprind rugăciuni pentru cei răposați. Parastasele pot fi individuale ("soroace"), adică cele care se fac pentru o persoană decedată, în funcție de data la care a încetat din viață, dar există și parastase colective, care au loc în zilele de pomenire a morților rânduite de Biserică.

Pomenirea generală a morților se face de obicei în zilele de sâmbătă, căci sâmbătă este ziua în care Iisus a coborât în iad, pentru a-i elibera pe toți cei adormiți. Fiecare pomenire a celor adormiți este o rugăciune puternică pentru sufletele tuturor celor plecați dintre noi.

În popor, cele mai multe zile de pomenire poartă numele de "moși". Moșii reprezintă spiritele părinților, bunicilor, străbunicilor și în general ale strămoșilor noștri.

Zile de pomenire generală a morților:

• Moșii de iarnă, adică sâmbăta de dinaintea duminicii lăsatului sec de carne din Postul Mare, numită și "sâmbăta Înfricoșatei Judecăți".
• sâmbăta Sf. Mare Mucenic Teodor (prima sâmbătă din Postul Paștelui)
• sâmbăta a doua din Postul Paștelui
• sâmbăta a treia din Postul Paștelui
• sâmbăta a patra din Postul Paștelui
• sâmbăta a cincea din Postul Paștelui
• Sâmbăta lui Lazăr, sâmbăta de dinaintea Floriilor
• Paștele Blajinilor, numit și "Paștele Morților". Paștele Blajinilor se sărbătorește în general popor, în lunea de după Duminica Tomii
• Moșii de Ispas, în joia de Înălțarea Domnului, zi specială de pomenire generală a eroilor
• Moșii de vară, deci sâmbăta de dinaintea Rusaliilor (Pogorârea Duhului Sfânt)
• Schimbarea la față a Mântuitorului (6 august), în Biserica Rusă
• Moșii de toamnă, înainte de Postul Crăciunului – de obicei în ultima sâmbătă din octombrie sau în prima sâmbătă din noiembrie

Dintre toate aceste zile, Moșii de iarnă și Moșii de vară reprezintă pomenirile cele mai importante.

Parastasele generale își au rolul lor bine stabilit. Rugăciunile colective sunt puternice și aduc atât iertarea păcatelor celor adormiți, cât și sănătate celor care îi pomenesc.

Pentru aceste pomeniri, sunt necesare la biserică coliva, lumânările, colacul și vinul. Apoi, în funcție de posibilitățile fiecăruia, se aduce spre binecuvântare mâncare de dulce sau de post, conform perioadei în care pică pomenirea. De exemplu, în ziua Moșilor de iarnă se aduce mâncare de dulce, iar în Sâmbăta lui Lazăr mâncare de post. După sfințire, mâncarea este împărțită ca pomană, cu precădere celor nevoiași și copiilor.

De obicei în această zi se merge la cimitir, la mormintele celor pomeniți la parastas și se dă de pomană și acolo. Mormintele sunt pline de coroane și jerbe funerare, iar cimitirele capătă un aer de sărbătoare.