Moșii de toamnă și obiceiurile de pomenire a morților

Moșii reprezintă anumite zile în care se fac parastase și se dă de pomană pentru sufletele morților. Zilele de Moși au dată fixă (Moșii de Sân-Petru, Moșii de Sf. Ilie, de Sântămaria Mare sau de Ziua Crucii) sau dată mobilă, depinzând de anumite sărbători (Moșii de iarnă, Moșii de Florii, Moșii de vară, Moșii de Ispas).

Moșii de toamnă în calendarul popular românesc

În calendarul popular românesc, Moșii de toamnă sunt asociați sărbătorii Sf. Dumitru și în popor se mai numesc și "Moșii de Sumedru". Împreună cu Moșii de iarnă, ei alcătuiesc "Moșii cei mari din an".

Moșii de toamnă se țin în ajunul sau în sâmbăta de dinaintea zilei de Sfântul Dumitru, când lumea împarte de pomană pentru cei morți. Este una dintre cele mai importante sâmbete de pomenire a morților.

În trecut se dădeau de pomană colaci și grâu fiert cu lapte, unt sau brânză. Se credea că moșii se hrănesc din aburii proveniți de la fierturi, de aceea cel puțin un fel de mâncare trebuia să fie fierbinte.

Seara, la lumina focurilor ritualice care se aprindeau de Sumedru, se mai împărțeau copiilor mere, nuci, struguri sau prune uscate – de unde și denumirea de "Moșii de Sâmburi", care se mai folosește și în cazul Moșilor de vară.

În zona Banatului, spiritele morților (adică "moșii") erau invocate pentru sănătatea și bunăstarea celor din casă:

În vechime, ziua Moșilor de Sf. Dumitru era marcată de anumite interdicții. De exemplu, femeile nu torceau lâna, pentru ca pomana să nu le fie refuzată, adică "întoarsă".

Moșii de toamnă în calendarul ortodox

În calendarul ortodox, Moșii de toamnă se țin înainte de începerea Postului Crăciunului – de obicei în prima sâmbătă din luna noiembrie sau în ultima sâmbătă din luna octombrie. Aceasta este Sâmbăta Morților, o zi de amintire și de rugăciune pentru cei plecați dintre noi.

În biserici oamenii scriu numele morților dragi pe pomelnice și le duc la altar, împreună cu o lumânare aprinsă și cu o prescură. Preoții celebrează Sfânta Liturghie și citesc pomelnicele, punând părți din prescura pentru morți pe Sfântul Disc, lângă Sfântul Agnet, simbol al trupului lui Hristos. Oamenii se roagă pentru sufletele celor trecuți pe lumea cealaltă. După liturghie, se citește și slujba parastasului.

După slujbă, oamenii se duc la morminte și dau de pomană pentru cei adormiți. Slujbe pentru pomenirea morților se fac și în cimitire.

Ce se împarte de Moșii de toamnă

Se duc la biserică într-un coș, pentru a fi sfințite în cadrul slujbei de pomenire:

• o farfurie cu colivă și păhărele mici cu colivă, pentru împărțit
• o sticlă cu vin
• prescuri sau un colac împletit
• lumânări (una de pus în gura sticlei cu vin, câte una pentru fiecare farfurie și păhărel cu colivă și câte una pentru fiecare prescură sau colac)
• pachete cu alimente (legume, fructe, dulciuri, mâncare gătită – în general se împart alimentele preferate ale persoanei decedate)

Pentru preot sunt necesare:

• tămâie
• cărbuni
• prosop
• două lumânări (una se dă odată cu pomelnicul, înainte de slujbă, iar cealaltă împreună cu prosopul, la citirea pomelnicelor)

După slujbă, păhărelele cu colivă și pachetele cu alimente se împart.

Ce nu se dă de pomană de Moșii de toamnă

Nu este bine să împarți de Moșii de toamnă:

• țigări
• alcool
• obiecte care au aparținut răposatului

Moșii de toamnă: tradiții, obiceiuri și superstiții

• Toate lucrurile necesare pentru biserică se pregătesc încă din ajun - se crede că e păcat să te prindă ziua de Moși cu ele nepregătite.
• În ajun nu este bine să te duci la fântână sau să treci printr-o răscruce izolată. Se crede că pe acolo stau duhuri rele, care îți vor aduce ghinion până la sfârșitul anului.
• Nu e bine să ieși din biserică înainte să se termine Sfânta Liturghie.
• În ziua de Moși este bine să le ceri iertare celor cărora le-ai greșit și să ai sufletul împăcat.
• De Moși se merge la cimitir, se curăță mormintele și se pun flori și lumânări aprinse.
• Nu se mătură, pentru ca praful să nu se ridice în ochii morților.
• Nu se spală, pentru ca apa murdară să nu întineze sufletele morților.
• Nu se aruncă gunoiul, ca să nu ajungă în mâncarea morților.
• Nu se fac vizite, decât dacă scopul acestora este să dai de pomană.
• Nu se cer bani cu împrumut.
• În unele locuri, în zonele rurale, se face o masă de pomenire la care sunt chemați vecini, rude, dar și oameni fără posibilități materiale.