Datini din vechime - de ce se dă găină la înmormântare?
Unul dintre obiceiurile de demult, de care încă se mai ține cont în lumea satelor, este ca la înmormântare groparului să i se dea o găină sau un cocoș viu, ca pomană "de sufletul celui decedat". Este vorba de unul dintre obiceiurile păgâne de înmormântare păstrate până astăzi.
În mitologia populară, găina și cocoșul reprezinta însoțitori ai sufletului pe lumea de dincolo.
Găina se dădea de pomană peste sicriu sau peste mormânt. Se credea că bătând din aripi și cotcodăcind, găina va deschide drumul sufletului pe lumea cealaltă, conducându-l la porțile Raiului.
În popor, găina dată peste groapă era și o primă ofrandă adusă mortului, spre răscumpărarea sufletului său, pentru a-l îmbuna și a-l împiedica să revină sub formă de strigoi. Se spunea:
Dau cap
Pentru cap,
Ochi pentru ochi,
Nas pentru nas,
Gură pentru gură,
Suflet pentru suflet.
Găina neagră, dată sau aruncată groparului de către o femeie rudă cu cel decedat, avea rolul de a rupe eventualele vrăji ce ar fi fost făcute asupra mormântului.
Ca și găina, și cocoșul avea rolul de a însoți sufletul pe lumea de apoi. În mitologia populară, cocoșul este o ființă aflată la granița dintre cele două lumi, cu valențe magice. Cocoșul dat de pomană peste mormânt era menit să fie de ajutor celui răposat pe lumea cealaltă, să ușureze trecerea pe la vămile văzduhului și să nu lase diavolii să se apropie. Cocoșul era cel care însoțea sufletul în călătoria sa, ajutându-l să treacă pragul dintre lumi.
Conform unor credințe populare, pe mormântul unui strigoi trebuie să fie îngropat un cocoș, pentru ca strigoiul să nu le poată face rău celor vii.
Pentru că anunță zorii și alungă întunericul, cocoșul poate înlocui lumina cerută de ritualul de înmormântare. Astfel, se spune că pentru cei care mor fără lumânare ar trebui să se dea de pomană un cocoș, căci pe lumea de dincolo cocoșul se va face lumânare.