Obiceiuri de înmormântare - cu ce se îmbracă mortul

Pregătirea pentru înmormântare presupune mai multe etape. Una dintre acestea este îmbrăcarea persoanei decedate.

Conform tradiției, după ce a fost spălat, mortul va fi îmbrăcat în haine noi, din cap până în picioare. Dacă nu există posibilitatea achiziționării unor haine noi, se obișnuiește ca decedatul să fie îmbrăcat în cele mai frumoase haine pe care le-a avut sau în hainele care i-au plăcut cel mai mult, cu condiția de bază ca ele să fie curate. Hainele noi și curate sugerează credința în viața de după moarte, începutul unei noi vieți și faptul că cel mort se va înfățișa curat în fața Judecății lui Dumnezeu.

Unele persoane (îndeosebi cele mai în vârstă) își pregătesc special îmbrăcămintea de înmormântare, chiar din timpul vieții. Dacă cel decedat nu a avut haine pregătite, ele pot fi alese sau cumpărate de către familie.

Persoanele care în viață au avut un anumit statut sunt îmbrăcate de obicei în haine reprezentative – este cazul călugărilor, care vor fi înmormântați în haine monahale sau al militarilor, înmormântați de multe ori în uniformă.

Spălarea și îmbrăcarea decedatului poate fi făcută și de firma de pompe funebre, iar în cazul în care persoana a fost transportată la morgă, personalul de acolo se ocupă de spălatul și îmbrăcatul mortului, cu hainele puse la dispoziție de către rude.

Cu ce se îmbracă mortul în tradiția românească

În tradiția de înmormântare la români, îmbrăcarea mortului după spălare mai poartă și numele de "gătitul mortului". Conform obiceiului, cele trei-patru persoane care îl spălau pe cel răposat se ocupau și de îmbrăcarea sa.

Cum în popor portul tradițional era ținut la mare preț, de obicei hainele de sărbătoare erau considerate cele mai bune, iar morții erau îmbrăcați în costum popular.

Dacă persoana decedată era tânără și necăsătorită încă, exista obiceiul ca aceasta să fie îmbrăcată în haine de mireasă, respectiv de mire, iar înmormântarea devenea și nunta de care nu avusese parte în timpul vieții. În același scop, se pregătea și un brad împodobit, semn al căsătoriei. Pe alocuri, această tradiție încă se mai păstrează.

În cazul în care hainele se confecționau după moarte, ele trebuiau realizate de către persoane străine de cel decedat. Deși în mod normal în popor se crede că nu e bine să coși sau în general să începi lucruri sâmbăta, pentru cei morți hainele se puteau croi și în această zi. Ața cu care erau cusute trebuia să fie fără noduri, crezându-se că astfel se dă o șansă celui rămas în viață să-și găsească un nou partener, iar acul trebuia folosit într-o singură direcție, fără să se întoarcă.

"Cămașa morții" este un alt obicei străvechi, a cărui menire era împiedicarea revenirii mortului în chip de strigoi. Cămașa se pregătea doar în timpul vieții și era cusută de mână, din cânepă sau pânză de in, fără să aibă găuri pentru cap și mâneci, ci doar un șnur în partea de jos, cu care se strângea la poale, în formă de sac. În această cămașă era introdus corpul dezbrăcat. Confecționarea ei se făcea cu mare atenție, întrucât se credea că dacă era făcută greșit – de exemplu dacă era prea lungă, va muri în curând și o altă persoană din aceeași familie. Munca grea depusă la realizarea cămășii avea rolul de a contribui la iertarea păcatelor mortului pe lumea cealaltă.

În unele zone ale României, se remarcă obiceiuri specifice.

În județul Bistrița-Năsăud, înainte de a fi îmbrăcat cu cele mai bune haine, corpul se ungea cu unt sau ulei. Fetele moarte erau împodobite cu mărgele sau cu o salbă de galbeni.

În Țara Oașului, femeile care mureau tinere erau îmbrăcate în hainele pe care le purtaseră la cununie. În mod similar, în Munții Apuseni, persoanele însurate erau îmbrăcate în hainele în care se căsătoriseră. Acest obicei de a îmbrăca defunctul în hainele de însurătoare se explica prin dorința ca pe lumea cealaltă să fie alături de partener, la fel de fericit precum a fost în ziua căsătoriei.

În unele așezări din sudul Argeșului, exista un obicei numit "împietrirea mortului". După ce corpul era spălat, toate orificiile se astupau fie cu tămâie sau usturoi, fie cu piatră sau sticlă pisată, pentru ca astfel sufletul să nu poată reintra în corp. Explicația se poate regăsi în vechea credință că sufletele reîntoarse în trupul celui mort se transformă în strigoi.

Superstiții legate de hainele în care se îmbracă mortul

Unele superstiții se mai păstrează și astăzi, fiind strâns legate de ritualul înmormântării și avându-și originea în străvechi obiceiuri păgâne.

• Se crede că femeile moarte nu trebuie îmbrăcate în haine de culoare neagră. În caz contrar, ele se vor întoarce și vor bântui casa pe care au lăsat-o în urmă.
• Dacă fața mortului pare veselă, aceasta înseamnă că a fost îmbrăcat așa cum se cuvine și că a fost primit cu bine pe lumea cealaltă.
• Sub capul mortului se pune o pernă, iar în ea se așază săpunul care a fost folosit pentru spălare, pieptenele cu care a fost pieptănat, ac și ață. Se crede că astfel el va avea și pe cealaltă lume săpun, pieptene, ac și ață de cusut.

Cum își îmbracă morții diferite popoare și religii

Obiceiul de a îmbrăca morții în haine noi se întâlnește în ritualurile de înmormântare ale multor popoare și provine cel mai probabil din credința străveche că dacă mortul poartă haine noi, sufletul său nu va fi recunoscut de duhurile rele, care îl vor lăsa să treacă în pace pe lumea cealaltă.

În Grecia antică, morții erau îmbrăcați în haine albe și înveliți într-un giulgiu, cu fața descoperită. În Grecia de astăzi, se consideră că morții trebuie îmbrăcați cu haine noi, care nu au fost spălate niciodată.

Romanii își îmbrăcau morții în cele mai bune și mai frumoase haine pe care le avuseseră în timpul vieții.

La musulmani, mortul nu se îmbracă cu haine, ci doar se acoperă, imediat după spălare, cu o pânză albă, simplă, nu foarte scumpă (și nu din mătase), parfumată cu tămâie, numită “kafan”. Pentru bărbați se folosesc trei bucăți de pânză (pânză pentru învelirea exterioară, pânză pentru zona intimă și o cămașă fără mâneci), iar pentru femei cinci (pânză pentru învelirea exterioară, pânză pentru învelirea pieptului, pânză pentru zona intimă, cămașă fără mâneci și eșarfă pentru cap). Pânzele nu trebuie să aibă cusături.

Și la hinduși, în mod tradițional, trupul mortului este îmbrăcat în haine de culoare albă. În cazul în care persoana decedată este o tânară nemăritată sau o femeie măritată al cărei soț este încă în viață, corpul său va fi îmbrăcat într-o rochie roșie sau galbenă.

În Japonia se acordă o foarte mare importanță îmbrăcării mortului, considerându-se că aceasta purifică spiritul înainte de a trece pe lumea celalaltă. Există persoane specializate, organizându-se chiar concursuri pentru a îl alege pe cel care se pricepe cel mai bine la practica îmbrăcării tradiționale a morților.

Câteva curiozități din lumea celebrităților

• Bela Lugosi, faimosul actor din filmele de groază ale Hollywood-ului, a fost înmormântat purtând costumul lui Dracula.
• La înmormântarea sa, Marilyn Monroe a fost îmbrăcată într-una dintre rochiile sale preferate, o rochie verde Emilio Pucci. Aceasta fusese aleasă de menajeră și aprobată de sora vitregă a lui Marilyn, iar actrița o purtase mai devreme în acel an, în timpul unei conferințe de presă.
• Colonelul Harland David Sanders, fondatorul lanțului KFC, a fost îngropat în costumul alb și cravata înnodată în formă de fundă care l-au făcut cunoscut și care apar inclusiv pe logo-ul companiei.
• Anna Nicole Smith a fost îngropată într-o rochie roz de prințesă, decorată cu perle și cristale Swarovski, iar pe cap a purtat o tiară.
• Michael Jackson a fost îngropat într-o costumație de scenă: o jachetă albă cu perle, copie a celei pe care o purta atunci când i s-a decernat premiul Grammy în 1994, pantaloni negri Levis decorați cu mărgele, o curea cu pietre prețioase, placată cu aur de 18 karate și...nelipsiții săi ochelari de soare.
• Urna de aur care conținea cenușa actriței Zsa Zsa Gabor a fost transportată la biserică într-o...geantă de mână Louis Vuitton.
• Președintele George H.W. Bush a fost înmormântat purtând o pereche de șosete lungi, de culoare gri, pe care erau imprimate avioane care zboară în formație. Bush era cunoscut pentru alegerile sale adesea extravagante în materie de șosete, iar avioanele făceau referire la misiunile sale din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
• Ca urmare a dorinței ei, înainte să fie înmormântată, hainele Arethei Franklin au fost schimbate de mai multe ori, trecând de la culoarea roșie la cea albastră și apoi la auriu.