Mesaj sincere condoleanțe
Închide
Coroane si jerbe funerare

Ritualul de inmormantare de-a lungul istoriei

Traditiile funerare din intreaga lume sunt extrem de diversificate, variind de la un popor la altul si de la o epoca istorica la alta. Fiecare cultura si civilizatie si-a avut propriul ritual pentru cei decedati.

Reprezentari istorice ale funeraliilor

Cercetatorii au descoperit trupuri ale oamenilor de Neanderthal datand de zeci de mii de ani inainte de Hristos. Aceste trupuri aveau langa ele numeroase obiecte, precum coarne de cerb sculptate si buchete de flori, reprezentand cel mai probabil "daruri" si indicand o credinta in viata de apoi. In locul crucilor din zilele noastre se aflau pietre, pentru a marca locul unde se gasea trupul neinsufletit, simbolizand mormantul.

In unele ritualuri din antichitate, trupul celui decedat era asezat intr-un mediu extern, pentru ca natura sa recupereze ceea ce a oferit.

In aceeasi perioada, in Europa se foloseau catacombele pentru depozitarea trupurilor decedate. Aceste tuneluri subterane au devenit in prezent o atractie turistica. Multe dintre ele au fost identificate in Franta, unde se pare ca au fost ingropate circa 6 milioane de persoane.

In primul secol dupa Hristos, romanii au inceput sa foloseasca asa numitele "columbarium-uri", care sunt utilizate chiar si in prezent ca optiune pentru depozitarea cenusei funerare in biserici si cimitire. Columbariile erau cladiri sau incaperi unde se asezau urnele cu cenusa umana.

In America de Nord, unele triburi indiene acopereau mormintele cu mult pamant. Astfel de movile pot fi observate si astazi in statul Ohio.

Ritualul de inmormantare

Egiptul Antic este creditat ca fiind primul loc in care au inceput sa se faca imbalsamari. Astfel, intre 6000 i.e.n. si 600 e.n. au fost mumificate circa 400 de milioane de trupuri. Herodot sustine ca egiptenii au fost primul popor care a inceput sa creada in nemurirea sufletului. Mumificarea incepea cu procesul de curatare a corpului. Erau scoase creierul si toate organele din abdomen, iar cavitatea abdominala era curatata cu o infuzie de ierburi si condimente. Singurul organ pastrat era inima, deoarece egiptenii considerau ca inima, nu creierul, este organul gandirii. Dupa acest pas, corpul era deshidratat prin pastrarea sa, timp de 40 de zile, intr-o solutie naturala de sare. Ulterior, trupul era infasurat in bandaje tratate cu rasina, carbonat de sodiu si uleiuri aromate, astfel incat ele sa fie impermeabile si antimicrobice.

Babilonienii si persanii foloseau pentru conservare vase mari, pline cu miere sau cu ceara. Deoarece acestea etansau trupul, neavand contact cu aerul, bacteriile nu puteau actiona.

La evrei inmormantarea este mult mai simpla. De regula, nu se practica imbalsamarea sau incinerarea, acestea fiind vazute ca practici care mutileaza trupul. Din vechile scripturi aflam ca pregatirile pentru inmormantare constau in infasarea trupului si ungerea cu diferite uleiuri aromate.

Grecii antici credeau ca persoanele decedate trebuie sa calatoreasca in eternitate trecand raul Styx, platindu-i lui Charon o "taxa de pod". Din acest motiv, in gura decedatului se punea un banut, iar ingroparea se facea la trei zile dupa deces.

In ultimii ani, serviciile funerare au cunoscut o ascensiune si o popularitate foarte mare, mai ales in Occident. Fiind un popor crestin, romanii sunt foarte legati de traditii si de credinta. In multe zone din Romania se pastreaza traditii funerare stravechi.

Aranjamente funerare care te-ar putea interesa

Comanda rapida - 0374.87.74.87