Mesaj sincere condoleante
Închide
Coroane si jerbe funerare

Ritualul de inmormantare de-a lungul istoriei

Traditiile funerare din intreaga lume sunt extrem de diversificate, de la un popor la altul in diferite momente ale istoriei. In trecut, oamenii acordau importanta ceremoniei de inmormantare, precum in zilele noastre. Fiecare cultura si civilizatie avea propriul ritual pentru cei decedati. Multe dinte acestea sunt de natura religioasa si variaza foarte mult de la o credinta la alta.

Reprezentari istorice ale funerariilor

Trupurile neandertale au fost descoperite datand de zeci de mii de ani inainte de Hristos. Aceste trupuri aveau langa ele numeroase obiecte, precum coarne de cerb sculptate si buchete de flori, reprezentand cel mai probabil „daruri”, indicand o credinta in viata de apoi. Crucile din zilele noastre erau inlocuite cu pietre pentru a marca locul unde se afla trupul neinsufletit, simbolizand mormantul. O alta varianta in traditia antica era asezarea decedatului intr-un mediu extern, pentru ca natura sa recupereze ceea ce a oferit.

In aceeasi perioada, in Europa se foloseau „catacombele” pentru depozitarea trupurilor decedate, tuneluri subterane care in prezent au devenit o atractie turistica. Multe dintre acestea erau identificate in Franta, unde spune ca circa 6 milioane de persoane sunt ingropate.

In primul secol dupa ingroparea lui Iisus, romanii au inceput sa foloseasca asa numitele columbarium- uri, folosite chiar si in prezent ca optiune pentru depozitarea cenusei funerare in biserici si cimitire. Columbariile erau cladiri sau incaperi unde se asezati urnele cu cenusa umana. In America de Nord, unele triburi indiene acopereau mormintele cu mult pamant si azi multe astfel de movile pot fi observate in statul Ohio.

Ritualul de înmormântare

Egiptul Antic este creditat ca fiind primul loc în care au început sa se faca îmbalsamari. Astfel, între 6000 i.e.n. si 600 e.n. au fost mumificate circa 400 de milioane de trupuri. Herodot sustine ca egiptenii erau primul popor care au inceput sa creada in nemurirea sufletului.

Mumificarea incepea cu procesul de curatare a corpului, erau scoase creierul si toate organele din abdomen, iar cavitatea abdominala era curatata cu o infuzie de ierburi si condimente. Singurul organ pastrat era inima deoarece egiptenii considerau ca inima, nu creierul, este organul gandirii. Dupa acest pas, corpul era deshidradat prin pastrarea sa, timp de 40 de zile, intr-o solutie naturala de sare. Ulterior, trupul era infasurat in bandaje tratate cu rasina, carbonat de sodiu si uleiuri aromate, astfel incat ele sa fie impermeabile si antimicrobice.

Babilonienii si persanii foloseau vase mari, pline cu miere sau cu ceara, pentru conservare. Deoarece acestea etansau trupul, neavand contact cu aerul, bacteriile nu puteau actiona. In schimb, inmormantarea la evrei este mult mai simpla. De regula, nu se practica imbalsamarea sau incinerarea, fiind vazute ca practici care mutileaza trupul. Din scripturile vechi aflam ca pregatirile pentru inmormantare constau in infasarea trupului si ungerea cu varii uleiuri aromate.

Grecii antici credeau ca persoanele decedate trebuie sa calatoreasca in eternitate trecand raul Styx, platindu-i lui Charon o “taxa de pod”. Din acest motiv, se punea un banut în gura decedatului, iar ingroparea se facea la trei zile dupa deces.

In ultimii zece – douazeci de ani serviciile funerare au cunoscut o ascensiune si o popularitate foarte mare mai ales in Occident. Fiind un popor crestin, romanii sunt foarte legati de traditii si de credinta. In multe zone din Romania se pastreaza traditii funerare vechi, inspirate de la popoarele antice. Romanii au un cult autentic, care include ritualuri pline de emotie pentru cel trecut in nefiinta si de respect pentru suferinta familiei.

Aranjamente funerare din articol

Comanda rapida - 0374.87.74.87