Mesaj sincere condoleanțe
Închide
Coroane si jerbe funerare

Povestea Cimitirului Vesel

In zona Maramuresului se afla o atractie turitica din tara noastra care a reusit sa impresioneze chiar si peste hotare. Cimitirul Vesel de la Sapanta este locul unde mesterii maramureseni au reusit sa ridice crucile pentru moment la rangul de arta. Cimitirul impresioneaza prin estetica deosebita, dar si prin latura umoristica adusa asupra acestui subiect delicat, moartea. Sculptorul Ioan Stan Patras a reusit sa creeze o adevarata comoara, sa treca peste abordarea traditionala si sa ofere adevarate opera de arta care transmit o poveste. Chiar daca este bizar sa tratam moartea unei personane dragi cu pozitivitate si umor, este o abordare foarte interesanta.

De ce se numeste Cimitirul Vesel?

Ioan Stan Patras a ales sa isi puna amprenta asupra realizarii unei cruci de lemn. Acesta a inteles ca moartea este parte din viata, ca ceasta isi urmeaza cursul si nu trebuie privita cu atata rigiditate. Pictorul a dorit sa surprinda pe crucile de lemn esenta vietii decedatului, momente importante din viata lui intr-un mod vesel, pentru a trece acest moment cu usurinta. Intr-adevar aceasta perpectiva ajuta familia si apropiatii sa accepte conditia omului si sa priveasca lucrurile intr-o nota mai pozitiva, amintindu-si cu drag de ce a fost.

Aceasta atitudine vesela a mai fost intalnita de a lungul istoriei, fiind un obicei al Dacilor. Acestia nu credeau ca moartea este sfarsitul, ci doar o etapa. Dacii credeau in viata vesnica si faptul ca moartea era o trecere intr-o alta lume. Pentru acestia nu era o tragedie, ci din contra, era o oportuniate pentru a se intalni cu zeul Zamolxe. De asemenea, in multe zone ale tarii despartirea de cel iubit se face prin voie buna. Priveghiul este privit ca o ultima petrecere la care participa defunctul impreuna cu familia si prietenii acestuia.

Cum sunt confectionate crucile?

Crucile sunt confectionate din lem de stejar, iar elemental reprezentativ al cimitirului Vesel este culoarea. Nuanta de albastru este predominanta pe toate crucile, constituind fundalul, de aceea aceasta se numeste “Albastru de Sapanta“. Artistii aleg sa folosesca albastrul in lucrarile lor pentru ca transmite pace, apropierea de Dumnezeu si liniste sufleteasca, creand o stare de bine. Initial, pe crucile de mormant erau enumerate numele, varsta si ocupatia. Ulterior, pictorul si sculptorul Ioan Stan Patras compune epitafuri care ajung de la 2-3 versuri pana la 11 versuri. Doi ani mai tarziu acesta introduce imaginile realizate in basorelief. In aceeasi perioada subtiaza crucile, facandu-le mai zvelte.

In partea de sus a fiecarei cruci exista acest basorelief cu o scena din viata celui decedat. Scenele sunt simple, ceea ce e aduc o valoare traditionala si estetica importanta. Aceste imagini sunt un rezumat al vietii locuitorilor satului, de cele mai multe ori sunt illustrate ocupatii traditionaliste. Se regasesc femei torcand lana, tesand covoare sau facand paine, barbati care taie lemne sau ara pamantul, pastori cu turmele, lucratori in lemn, lautari si multe alte ocupatii.

In prezent exista peste 800 de cruci de lemn cu mesaje vesele. Cel mai popular mesaj este cel despre ‘soacra’: “Sub aceasta cruce grea, zace biata soacra-mea, trei zile de mai traia zaceam eu si cetea ea. Voi care treceti pa aici incercati sa n-o treziti ca acasa daca vine iara-i cu gura pa mine, da asa eu m-oi purta ca-napoi n-a inturna. Stai aicea, draga soacra-mea.”

Aranjamente funerare din articol

Comanda rapida - 0374.87.74.87