Mesaj sincere condoleanțe
Închide
Coroane si jerbe funerare

Povestea Cimitirului Vesel din Săpânța

Cimitirul Vesel din Săpânța este unul dintre cele mai faimoase obiective turistice din Maramureș și este unic în lume, fiind inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Crucile sale albastre, pictate cu mesaje amuzante, impresionează nu doar prin estetică, ci și prin abordarea umoristică pe care o conferă acestui subiect delicat, care este moartea.

Unde este Cimitirul Vesel?

Cimitirul Vesel se află în localitatea Săpânța din jud. Maramureș, la o distanță de 43 km (aprox. 1 oră cu mașina) de Mânăstirea Bârsana și la 100 km (aprox. 2 ore) distanță de Borșa.

Istoria Cimitirului Vesel

Cimitirul Vesel a luat naștere în anul 1936, în jurul bisericii din Săpânța. Creatorul său a fost meșterul cioplitor în lemn Ioan Stan Pătraș, ale cărui casă și atelier se păstrează încă în apropierea cimitirului.

Ioan Stan Pătraș și-a pus amprenta sa inconfundabilă pe crucile de lemn pe care le-a realizat. Mesajele scrise pe aceste cruci sunt cele care dau unicitatea locului: în ciuda faptului că te afli într-un cimitir, nu moartea, ci viața este în prim plan – fiecare cruce poartă câte un epitaf al cărui text rezumă în câteva versuri amuzante viața persoanei îngropate acolo. Această abordare ironică și lipsită de solemnitate ușurează și trecerea peste momentele dificile, ajutând familia și prietenii să accepte condiția omului și să privească lucrurile într-o notă mai luminoasă, amintindu-și cu drag de ceea ce a fost.

Atitudinea pozitivă față de moarte nu este neapărat o noutate. Dacii, de exemplu, credeau că moartea nu reprezintă sfârșitul, ci doar o etapă, o trecere în altă lume și o oportunitate de a-l întâlni pe Zamolxe. De asemenea, până și astăzi, în multe zone ale țării, despărțirea de cel plecat se face prin voie bună, iar priveghiul este văzut ca o ultimă petrecere, la care participă defunctul, împreună cu familia și prietenii săi.

Crucile din Cimitirul Vesel sunt cioplite din lemn de stejar, iar culoarea care domină fundalul este culoarea albastră, numită chiar “albastru de Săpânța”. Nu în mod întâmplător albastrul este culoarea speranței și a libertății, a apropierii de Dumnezeu și a liniștii sufletești.

La început, Ioan Stan Pătraș trecea pe cruce doar numele, vârsta și ocupația persoanei respective. Mai târziu, a început să compună epitafuri care ajung de la 2-3 versuri până la 11 versuri. Cele mai multe texte sunt scurte, însă există unele cruci la care textele se întind și pe partea din spate. Într-o etapă ulterioară, meșterul începe să picteze crucile cu imagini realizate în basorelief.

Pictura este naivă, în culori aprinse, iar mesajele de pe cruci transmit în mod amuzant și ironic esența vieții celor înmormântați în cimitir.

Deasupra epitafului se află portretul celui decedat, surprins într-o scenă reprezentativă pentru viața sa – mergând, cântând, în drum spre școală, în atelier, gătind mâncare, mergând cu oile la păscut, cioplind lemnul, arând pământul, torcând lâna, țesând covoare, făcând pâine, mergând la război, dansând etc. - o cronică în imagini a ocupațiilor satului românesc de acum un veac.

Meșteșugul lui Ioan Stan Pătraș a fost preluat după moartea sa de ucenicii săi, așa că astăzi s-au adunat în cimitir peste 800 de cruci pictate. În cimitir pot fi îngropați doar locuitorii satului Săpânța.

Cimitirul Vesel este locul în care meșterii maramureșeni au reușit să ridice crucile de mormânt la nivel de artă, creând un loc cunoscut în întreaga lume.

Mesaje amuzante pe crucile din Cimitirul Vesel

Dintre toate mesajele de pe crucile Cimitirului Vesel, cel mai cunoscut și mai popular epitaf este cel de pe crucea soacrei, aflată la numărul 21. Textul său spune:

Sub această cruce grea
Zace biata soacră-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și citea ea
Voi care treceți pe aici
Încercați să n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iară-i cu gura pe mine
Da așa eu m-oi purta
Că-napoi n-a înturna
Cei care citiți aici
Ca mine să nu pățiți
Soacră bună vă găsiți
Cu ea bine să trăiți.

La numărul 22 se află chiar mormântul lui Stan Ioan Pătraș, decedat în anul 1977. Textul de pe crucea sa este:

De cu tânăr copilaș
Io am fost Stan Ioan Pătraș
Să mă ascultaț oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni
Câte zile am trăit
Rău la nime n-am dorit
Dar bine cât am putut
Orișicine mi-a cerut
Vai săracă lumea mea
Că greu am trăit în ea
De la paisprezece ani
Trebuia să câștig bani
La lucru greu de pădure
Cu țapin și cu săcure.
Tata-n război a plecat
Înapoi n-o înturnat.
Trei copii noi am rămas
În lume cu greu năcaz.
Vrut aș fi să mai trăiesc
Și planul să mi-l plinesc.
Din șaizeci și nouă țări
M-au vizitat până ieri.
Din conducători de stat
Foarte mulți m-au vizitat
Și de acum când or veni
Pe mine nu m-or găsi.
Și le doresc la toți bine
Care au fost pe la mine
Că viața o lăsai
La 69 de ani.
Crucea mea când s-a lucrat
Care eu mi-am comandat
Doi elevi ce-au învățat
Mi-au făcut lucru pe plac:
Turda Toader, Stan Vasile
Dumnezeu Sfântu să-i ție.

Alte mesaje amuzante prezente pe crucile din Cimitirul Vesel:

Aci eu mă odihnesc
Pop Grigore mă numesc
Mie mi-a plăcut tractorul
Cu sticla să-mi astâmpăr dorul
Am trăit tot supărat
Că tata de mic m-a lăsat
Poate așa a fost soarta mea
Tânăr să-mi las viața
Moarte, tânăr mă luai
La 33 de ani.


Până pe lume am trăit
Toaderu Ioanii m-a numit
Din a mea copilărie
Caii mult mi-a plăcut mie
Și ne-a mai plăcut una
La bufet la masă a sta
Cu nevasta altuia
După lume îmi pare rău
Că prea iute am murit eu
Viața o părăsai la 52 de ani.


Aici eu mă odihnesc
Doctor Scubli mă numesc
Hai cu vaca la doftor
Dea peri, grajdu mi-i gol
Domnu doctor v-aș ruga
Ca să-mi lecuiști vaca
Nu știu ce-o pățit dânsa
Mâncare de nu-i mai tra
De tri zile tragem chin
Și liacu eu nu îl știu
Doctor Scubli controlează
Capul vitei și oftează
Am fost doctor mult vestit
Vacile le-am doctorit
Și de sat am fost iubit.


Cât în lume am trăit
Am fost un bun tractorist
Și la câmp și la pădure
Am servit pe toată lume
Dragi fete și-al meu fecior
Mult v-am fost de ajutor
Dar noroc nu am avut eu
Să vă ajut mai mult
Că moartea nu m-o lăsat
Tânăr în pământ m-o băgat.


Aici eu mă odihnesc
Grigore Pop mă numesc
Cât am fost – și n-am fost mult -
Am făcut tot ce am vrut
După ce m-am însurat
Dracu coada și-a băgat
Când el intră într-o casă
Bine n-are cum să iasă
Trei suflete a vătămat
Pe al meu mi l-a gătat
Când dragostea a fost mai mare
Și-a făcut a lui lucrare
Că viața o lăsai
La 40 de ani.

Aranjamente funerare care te-ar putea interesa

Comanda rapida - 0374.87.74.87