Mesaj sincere condoleanțe
Închide
Coroane si jerbe funerare

Povestea Cimitirului Vesel

In zona Maramuresului se afla o atractie turistica care a reusit sa impresioneze chiar si vizitatorii de peste hotare. Cimitirul Vesel de la Sapanta este locul in care mesterii maramureseni au reusit sa ridice crucile de mormant la rangul de arta. Cimitirul impresioneaza prin estetica deosebita, dar si prin latura umoristica pe care o imprima acestui subiect delicat care este moartea. Sculptorul Ioan Stan Patras a reusit sa creeze o adevarata comoara, sa treca peste abordarea traditionala si sa ofere opere de arta care transmit o poveste.

De ce se numeste Cimitirul Vesel?

Ioan Stan Patras si-a pus amprenta pe crucile de lemn pe care le-a pictat. El a dorit sa surprinda intr-un mod vesel esenta vietii persoanei decedate, pentru a face mai usoara trecerea peste aceste momente. Acest mod de a vedea lucrurile ajuta familia si apropiatii sa accepte conditia omului si sa priveasca lucrurile intr-o nota mai pozitiva, amintindu-si cu drag de ce a fost.

Aceasta atitudine pozitiva nu este neaparat o noutate. Ea a mai fost intalnita de-a lungul istoriei, fiind o caracteristica a dacilor, care nu credeau ca moartea este sfarsitul, ci doar o etapa. Dacii credeau in viata vesnica, iar moartea era vazuta doar ca o trecere intr-o alta lume, o oportunitate de a se intalni cu zeul Zamolxis. De asemenea, in multe zone ale tarii despartirea de cel iubit se face prin voie buna. Priveghiul este privit ca o ultima petrecere la care participa defunctul impreuna cu familia si prietenii acestuia.

Cum sunt confectionate crucile?

Crucile sunt confectionate din lemn de stejar, iar elementul reprezentativ al Cimitirului Vesel este culoarea albastra folosita pentru fundal, numita chiar "albastru de Sapanta". Artistii aleg sa folosesca albastrul in lucrarile lor pentru ca transmite pace, apropierea de Dumnezeu si liniste sufleteasca, creand o stare de bine. Initial, pe cruci erau trecute doar numele, varsta si ocupatia. Ulterior, pictorul si sculptorul Ioan Stan Patras compune epitafuri care ajung de la 2-3 versuri pana la 11 versuri. Doi ani mai tarziu, acesta introduce imaginile realizate in basorelief. In aceeasi perioada subtiaza crucile, facandu-le mai zvelte.

In partea de sus a fiecarei cruci este pictata o scena reprezentativa din viata celui decedat. Scenele sunt simple si rezuma viata locuitorilor satului, de cele mai multe ori fiind ilustrate ocupatii traditionale. Apar femei torcand lana, tesand covoare sau facand paine, barbati care taie lemne sau ara pamantul, ciobani cu turme la pascut, lucratori in lemn, lautari etc.

In prezent in cimitir se afla peste 800 de cruci de lemn cu mesaje vesele. Cel mai popular epitaf este cel al soacrei:

"Sub aceasta cruce grea

zace biata soacra-mea.

Trei zile de mai traia

zaceam eu si cetea ea.

Voi care treceti pa aici

incercati sa n-o treziti

ca acasa daca vine

iara-i cu gura pa mine,

da asa eu m-oi purta ca-napoi n-a inturna.

Stai aicea, draga soacra-mea."

Aranjamente funerare care te-ar putea interesa

Comanda rapida - 0374.87.74.87