Mesaj sincere condoleante
Închide
Coroane si jerbe funerare

Drumul spre cimitir. Stalpii si mormantul

Dupa ce preotul savarseste in biserica slujba inmormantarii, rudele, apropiatii si prietenii celui repausat il vor conduce pe ultimul drum, spre cimitir. Acest ultim drum si momentul ingroparii nu sunt lipsite de obiceiuri populare, sugerand conceptia oamenilor despre viata si moarte.

Stalpii

Drumul din ziua inmormantarii este fragmentat de acele popasuri numite si stalpi sau stari, prohoade. Aceste opriri sunt momente de citire de catre preot a rugaciunilor de iertare a pacatelor. Popular, stalpii corespund vamilor vazduhului si, in functie de cat de bun sau rau a fost cel mort, opririle vor fi mai multe sau la putine. Inainte, vamile erau platite, iar cei bogati puteau avea doisprezece opriri. La cei saraci se faceau putine opriri, mai ales daca cel repausat nu fusese un om bun. Multi preoti nu tineau cont de bani, ci de sufletul omului si, chiar daca era platit, nu facea opriri pentru cei pacatosi.

In unele parti ale tarii, stalpii se citeau numai pana la biserica. In momentul unui popas, toata lumea trebuia sa faca liniste: femeile incetau sa boceasca, iar sicriul era pus jos. Preotii aveau obiceiul de a citi si cate o evanghelie daca cel mort era prunc. Slujba inmormantarii variaza in functie de statutul celui repausat, cat si de regiunea in care se afla.

Stalpii incep a se savarsi dupa ce mortul este scos din casa, iar primul stalp se citeste chiar la iesirea din gospodarie. Apoi, stalpii urmeaza a fi cititi la raspantii de drumuri, langa poduri, punti, la intrarea in biserica sau in curtea bisericii. In timpul popasului, se dau de pomana colaci, lumanari, bani. In regiunea Dobrogei, se arunca bani cu care, se spune, se vor cumpara lumanari sau chibrituri de la biserica. Banul de la mort este folosit si in descantece! (pentru cine are frica de mort, pentru cei speriati, pentru cei deocheati etc.)

Mormantul

A sapa o groapa pentru un mort este la fel de important ca orice alt obicei de inmormantare. Daca mortul va gasi groapa mai mare, se spune ca cineva din neamul lui va muri in curand. Se spune, de asemenea, ca gropile nu trebuie sapate de persoane cunoscute ale celor repausati. Insa, in Transilvania, groapa e sapata tocmai de persoanele apropiate. Gropile trebuie pazite de animalele domestice, de caini, de exemplu, pentru ca aduce ghinion ca un caine sa sara peste groapa.

Bocitoarele au un rol bine definit in momentul ingroparii, cantecele lor funebre sunt pline de dramatism, acuzand pamantul care inghite nemilos vietile oamenilor. In Banat, de cum ajunge cortegiul funerar la groapa, o bocitoare sare in groapa si cu batista in care a plans atinge peretii mormantului.

Sicriul va fi coborat in groapa cu ajutorul unor funii si chingi lungi, de canepa, de la care vine si zicatoarea i se apropie funia de par, cu sensul de apropiere a mortii. Cel adormit va fi coborat in groapa cu picioarele spre rasarit si capul spre apus, dupa cum e datina credintei. La Judecata de apoi, el va trebui sa vada lumina rasaritului. Preotul va canta si va citi rugaciunile ultimei parti ale slujbei de inmormantare, dupa care va stropi cu vin si untdelemn trupul neinsufletit, in forma de cruce.

Inainte de a inchide sicriul, mortului ii sunt scoase toate podoabele. In Basarabia, pe capul mortului se pune o coronita pe care este scris numele Mantuitorului si o rugaciune. Peste cosciug se arunca bani - se spune, plata pamantului pe care mortul va sedea de acum incolo - si flori funerare. Inaintea de pecetluirea mormantului, preotul arunca de trei ori pamant peste sicriu, iar exemplul sau este urmat si de apropiatii celui mort.

Aranjamente funerare din articol

Coroana garoafe Coroana garoafe
129 lei
Comanda rapida - 0732.97.12.97