Mesaj sincere condoleante
Închide
Coroane si jerbe funerare

Despre sicriu in traditia populara

Sicriul, stim cu totii, este acea cutie sau lada in care este asezat mortul pentru a fi ingropat. Astazi, sicriul a ramas un element foarte important in cultura noastra, spre deosebire de alte culturi in care nu exista. In lumea traditionala, sicriul cu tot ceea ce il caracterizeaza necesita o atentie speciala. Iata cum faceau oamenii legaturile dintre sicriu si ritualul inmormantarii.

Sicriul, casa mortului

In vechime, grija lucrarii unui sicriu era importanta deoarece acesta urma sa devina casa celui mort. Sicriul era lucrat de un barbat mester, anuntat din timp de evenimentul nefericit. Acesta era si cel ce facea masuratorile, venea cu o trestie lunga sau cu un bat de alun si masura precis inaltimea celui mort. Atentia pentru aceasta masuratoare era foarte importanta: daca sicriul ar fi fost mai lung decat statura mortului, era semn rau. Se spunea ca locul ramas liber chema o ruda sau un apropiat la moarte.

Sicriul cunoaste si alte denumiri, in functie de zona: salas, cisciug, racla, tron, casa de brad, casa mortului, coparseu. Daca cel mort era mai instarit, sicriul se facea din scanduri de stejar, nuc sau frasin, daca era mai sarman, din lemn de brad. Scandurile trebuie sa fie noi. Sicriele oamenilor simpli era sub forma de lada mai ingusta la picioare, cu capac orizontal. Pentru cei bogati, insa, sicriele se pictau, se vopseau cu negru, albastru sau cafeniu. Capacul, numit in Muntenia pleoapa cosciugului, avea forma unui acoperis. Pe el se desena o cruce alba. Crucea care se punea, dupa ingropare, la capul mortului, avea aceeasi culoare cu sicriul.

Cel mort este purtat pana la cimitir cu sicriul descoperit pentru ca se considera ca trebuie sa vada cum il petrec cei lasati in urma. In Bucovina, sicriele aveau chiar ferestre! Iar in Moldova, sicriul se facea cu o ferestruica in partea dreapta pentru ca cel mort sa poata privi Raiul.

Sicriul cu fereastra catre Rai

In multe locuri, batranii care isi asteapta moartea isi fac singuri sicriul, pregatindu-si si cele necesare pentru inmormantare. Sicriul este pastrat, cel mai adesea, in podul casei.

Resturile sicriului si bucatile de scandura care raman nu sunt niciodata aruncate, ci asezate in sicriu, sub panza. Dupa asezarea panzei, se pune perna, umpluta, de asemenea, cu resturi de lemn, fan sau paie. Pe timpul verii, perna se umple de multe ori cu flori, iar iarna cu flori uscate. In Basarabia, perna se umplea cu pamantul mormantului. De cele mai multe ori, in perna se aseaza si sapunul si pieptenele cu care a fost pregatit mortul.

Exista cantece funebre si bocete pe care bocitoarele le spun in momentul in care mesterul vine cu sicriul. In anumite regiuni, inainte ca mortul sa fie asezat, sicriul este afumat cu tamaie sau cu smirna.

Ce ia mortul cu el in sicriu

In functie de varsta sau ocupatia pe care a avut-o in timpul vietii, celui mort i se pun in sicriu diverse obiecte pentru a-i fi trebuincioase pe lumea cealalta sau la traversarea vamilor vazduhului. Ciobanilor li se pune fluierul cu care a cantat la oi, celor batrani li se pune un toiag pentru a se sprijini in calatoria sufletului dupa moarte. Daca cel ce a murit era copil mic, in Bucovina exista obiceiul de a pune in sicriu o ulcica de lapte, o paine sau o placinta. In Banat, daca moare o femeie care avea copii, se pun in cosciug atatea papusi cati copii a avut pentru a le avea spre mangaiere. Daca se intampla sa moara cineva in Saptamana Luminata a Pastilor, i se pune in sicriu un ou rosu.

Dupa punerea in sicriu, repausatul este acoperit cu o panza alba tesuta in casa. Exista zone in care sicriul este impodobit cu busuioc si brebenei sau alte flori de gradina. Dupa punerea capacului, sicriele erau impodobite cu coroane funerare, mai ales cand mureau intelectuali ai satului, profesori sau preoti.

Aranjamente funerare din articol

Comanda rapida - 0732.97.12.97